golul dintre #3
- Angelica Mihalcea - Stan
- 5 iun. 2015
- 1 min de citit
cumva pe neașteptate, mobilele devin foarte mici: golul umple casa, devine palpabil. pătrunde în oase și oasele devin foarte poroase, ca ale păsărilor, de parcă s-ar pregăti de zbor. și casa devine foarte ușoară, așa încât cineva ar putea sufla peste ea un vânt aprig și ea s-ar smulge dintre dinții mei și ar pluti către un țarm de lut, cu pereți de lut, cu podea de lut: lutul acela roșcat ar sta ca o ancoră înfiptă în pieptul meu.
Postări recente
Afișează-le pe toate”Fiecare carte publicată până acum a avut o mică istorie – parțial personală, parțial conjuncturală – și nici cea care urmează să apară...
frica sau mănușile de box ținute la piept și capul înainte ca un spărgător de valuri cineva vrea să cânte cu gura lipită cu scotch cineva...
Poemele de mai jos sunt felul meu de a spune că între anumite acțiuni ale noastre în lume (care presupun înfruntarea birocrației,...