golul dintre #1
- Angelica Mihalcea-Stan
- 1 mai 2013
- 1 min de citit
casă-vagon cu oasele înșirate pe coridor ca niște vertebre de dinozaur.ferestrele sorbind cerul de la etajul opt. cerul meu - mereu altul, mereu la altă viteză. în stoluri, în turme. o senzație de vertij, ca atunci când îți amintești ceva de foarte demult. jos, copacii îngenunchiați pământului lor. în fiecare colț de cameră – umerașe cu haine pentru diferite vârste, crescând în același timp, mereu la altă viteză. în fiecare colț de cameră - o piele uscată din care tocmai am ieșit: fără dureri. fără ifose.
Postări recente
Afișează-le pe toate”Fiecare carte publicată până acum a avut o mică istorie – parțial personală, parțial conjuncturală – și nici cea care urmează să apară...
frica sau mănușile de box ținute la piept și capul înainte ca un spărgător de valuri cineva vrea să cânte cu gura lipită cu scotch cineva...
Poemele de mai jos sunt felul meu de a spune că între anumite acțiuni ale noastre în lume (care presupun înfruntarea birocrației,...