golul dintre #1

casă-vagon cu oasele înșirate pe coridor ca niște vertebre de dinozaur.ferestrele sorbind cerul de la etajul opt. cerul meu - mereu altul, mereu la altă viteză. în stoluri, în turme. o senzație de vertij, ca atunci când îți amintești ceva de foarte demult. jos, copacii îngenunchiați pământului lor. în fiecare colț de cameră – umerașe cu haine pentru diferite vârste, crescând în același timp, mereu la altă viteză. în fiecare colț de cameră - o piele uscată din care tocmai am ieșit: fără dureri. fără ifose.

#photo