din volumul ”Bumerang”- Ed. Cartea Românească, 1999

 

*

 

 

"n-ai nici o şansă - ţi se spune

lumea te veghează cu un ochi de pisică

ascuns între ieburile galbene ale serii"

 

aluneci pe o piele lucioasă şi bine întinsă

traversezi oraşe pe care apoi memoria ta

le mototoleşte ca pe nişte ciorne

 

îţi arzi amintirile într-un foc îngheţat:

asta e mica ta magie-noire

secretul tău deprins

în beciurile singurătăţii 

 

şi prea obosit de travaliul sinelui

seara, ţi se prelinge pe trup

o miere amară.

 

 

 

*

 

 

rezişti: cu înverşunarea şi prudenţa celui ce ştie

că dacă va deschide ochii totul se va sfârşi

- cel ce visează şi cel visat

se vor apropia periculos

se vor suprapune

vor vorbi cu o voce dublă mixată

şi ecoul cuvintelor lor va bate în tine

precum limba unui clopot de bronz

 

 

                                                *

 

cât frig

la polul fantasmelor tale!

dimineaţa îmbraci haina lumii:

rămân invizibile resturi.

 

 

*

 

 

de la un anumit punct încolo

creşterea nu mai poate fi oprită:

un buton pe care a căzut o mână de mort.

 

creştere impasibilă rece

ritmică 

logaritmică-

între existenţă şi spirit ia naştere

o interfaţă neagră opacă

semnale slabe abia ajung şi se întorc

într-un efect pervers

de bumerang

straturi şi straturi

într-o neruşinată expansiune

mulţimi şi limbaje

învelind  dezvelind camuflând

un miez sângeriu de cuvinte

rămas izolat

şi mereu flămând.

 

 

 

*

 

 

orbiţi de lumina beznei perfecte

ramaşi într-un recul amăgitor

 

din timp în timp sângele izbind

cu puterea valului

 

            în fiecare dimineaţă nişte roţi dirijate

            calcă indiferente straturi de flori

            şi ierburi inofensive

            trec şenile şi lasă în urmă

            dâre uniforme, clare

            ca o scriere de tipar

 

apoi alte şi alte maşini alienate

înalţă alte şi alte case oraşe

în  permanente şantiere contagioase

 

construind închisori pentru îngeri

expropriind bucaţi întregi de cer.

 

 

 

*

 

 

a sta în tăcere şi nemişcare

în spatele obloanelor trase

a uşilor zidite cu pagini de carte

în  trupul cărţii

cald

- mai real

decât orice alt trup

 

 

 

*

 

 

scriind

despre ceea ce se întâmplă scriind

- un act sexual petrecut în interiorul

fiinţei pliate  - între două jumătăţi derutate

împinse una către cealaltă

vorbind din întâmplare limbi diferite

apropiindu-se confuz şi imperfect

ca-ntr-o fotografie mişcată

 

în posesiunea cifrei unu - plictisită secretând

cifra doi

 

şi trena unui limbaj vaporos

cade şi lasă în urmă tegumentele nude:

 

inexprimabilul sau

oglinda de apă deasupra careia

abia mai respiri.

 

 

*

 

 

faci o greşeală

şi timpul muşcă adânc

se întinde clei între obiecte

cad uleiuri grele

în încheieturile faptelor

se îngustează frunţile înţelepţilor

sub umbra violetă a -ndoielii

 

într-un extaz al coeziunii

ce leagă cu forţă

părţi dezmembrate deznădăjduite

aripi rudimentare încă lipite

pe acel corp simplificat

până la dispariţie

secţionat până la ultimul răspuns

 

 

 

*

 

 

te ridici apoi

revoltat

jupuindu-ţi imaginea

într-o oglindă veche

 

rămâne în spate

zidul plesnit

prezenţa fisurii ţinând loc

de liant

 

şi ceva astupă

goluri profunde

în fiinţa ta buretoasă

care absoarbe timp

căutându-şi punctul de saturaţie

locul întoarcerii în strunga clepsidrei

-unde început este egal cu sfârşit

 

 

*

 

 

cel care merge pe lângă ziduri de piatră

pe lângă ziduri de carne

pe lângă ziduri metalice numărând

şirurile de pietre

de trupuri

de stâlpi

 

cel care merge astfel fără nici un alt gând

decât acela de-a numara pană la capăt

fără nici o intenţie de-a găsi vreodată

o poartă

o ieşire

o spărtură

făra nici un dubiu  totodată

 

că acestea există

undeva.

 

 

 

*

 

 

mereu demonstraţii

pe care ceilalţi ţi le pretind

umilindu-te

 

ţi se cere precizie -  creierul tău

se lasă extras din grele geologii

trupul tău se lasă trăit

de animale reci

 

te întorci mai alb

din calcarul neputinţei

continui să înaintezi tremurând

strivind neverosimile ierburi carbonizate

risipind nisip

pe plaje uscate de orice mişcare

 

şi o dorinţă cu maxilarele încleştate te ţine

pe când ceilalţi articulează în juru-ţi

o plasă de verbe.

 

 

*

 

 

ca şi când într-o luptă rece

pierzi organe vitale

apoi primeşti încremenit loviturile

mut şi fără reacţii

dârdâind în coaja solzoasă a clipei

 

şi creierul tău secretă întârziat

otrăvuri şi leacuri amestecate

 

din care nu ştii ce să alegi

 

şi ridicându-te devine vizibil

locul părţilor lipsă

mişcându-te se aude

scrâşnetul metalic al golului

 

şi îl îmbrăţisezi pe cel puternic

părăsind

locul lecţiei/locul crimei

învingător şi învins totodată

 

neştiind în care să crezi.

 

 

*

 

și refuzat cu obstinenţă jocului

cu reguli clare şi simple

te retragi cu capul înfaşurat în sfori

cu gesturi scheletice de indiferenţă

în camera obscură a developărilor secrete

 

şi rămai brusc

faţă în faţă şi foarte aproape

cu animalul patetic şi nesăţios

care te atinge cu o sută de boturi umede

şi bale fierbinţi

linguşindu-ţi rănile fotogenice

ademenindu-te către primejdioase

insalubrităţi ale minţii :

            şi-ţi exersezi maladia

            nevindecabil şi vinovat.

 

 

*

 

 

absenţa -

delimitata precis prin sârmă ghimpată

- a insului fără chip

purtat de răni

eliminat din propriul său creier.

el se plimbă pe ţărmuri fragile

înconjoară

perimetrul sacralizat de tăcere.

cenuşă şi sânge muşcate de vânt.

 

din puncte fixe, timpul

îl imortalizează discret.

 

 

*

 

 

cu tălpile goale călcând

pe câmpia absurdului:

pielea se umple de floricele

şi ierburi pitice cu ţepi

 

plimbi cu tine

un miriapod suicid-

el îşi înghite clipă de clipă

câte un segment al trupului.

 

acum a ajuns la ultimul-

o clipă de panică

şi.

 

 

 

*

 

 

 

tragi un sertar din care picură

un lichid uniform de cuvinte

deschizi o uşă exclamativă

 

o bucătărie ruinată

în care încerci să prepari

- după o reţetă improvizată -

prajitura imposibilă

a prezentului.

 

 

 

*

 

 

 

de undeva urli

către cineva care nu te aude

se simte doar un puls

-ridicarea bruscă a unui stol de vrabii

 

o interferenţă în eterul clipei

unda de şoc

a unei explozii vechi

 

fluturele care a trecut secţionând norul

declanşând furtuna

 

şi pe kilometraje incalculabile

continuă fuga

aceluiaşi gând înnebunit

 

 

 

 

*

 

într-un târziu poemul

părăseşte încăperea în linişte:

rămâne trupul amiezii

amestecat într-o textură de ierburi

împleticit într-o lumină jilavă şi verde

 

rămâne o uşa întredeschisă

plutind

în aburul nerostirilor.